Cand fotbalul este jucat de arbitrii

Aseara, a avut loc in casa noastra un eveniment de mult asteptat (de mine) – vizionarea primului meci al Stiintei  impreuna cu Victoras. Am amanat baita si am facut programul de laptic a.i. cel mai mic suporter al Craiovei sa poata asista la primul meci al iubitei noastre echipe, mai ales ca, era un meci de totul sau nimic. Meci eliminatoriu, contand pentru sferturile de finala ale Cupei Romaniei. Oponenti : CFR Cluj.

Pana aici toate bune si frumoase . Incepe meciul, intre doua driblinguri si doua pierderi de suzeta, iese in evidenta pe micul ecranul domnul arbitru alexandru tudor (nu merita sa’i fie scris corect numele). La un corner al Craiovei dupa o deviere cu calcaiul a lui Soava (fara sa vrea) mingea ajunge la F. Costea aflat in pozitie corecta (dupa mine, Victoras, comentatorii Pro TV si cainii din spatele blocului) sut al acestuia  si mingea intra in poarta. Bucuria mea e  infranata de un arbitru pe care filmele (cu prosti) il influenteaza  mai mult decat regulamentele FIFA-offside (inexistent) si deci gol anulat.  Zic :eh, nu’i nimic, se intampla! Dar ce sa vezi la cateva minute, dupa o faza aproape la fel, dar la poarta cealalta, sut Dubarbier, Toure dincolo de linia de fundasi dar pe directia mingii.Ce se intmpla? Nimic. Omul cu barba valideaza golul. Ce a urmat, nu a fost decat un atac surd al Stiintei, in fata unei echipe de handbal cu pretentii de echipa campioana la fotbal.

Si uite asa, singurul castigat (din casa noastra) a fost Victoras, care pana sa intre mingea sutata de F. Costea in poarta, a adormit. Bravo tati, ai suficient timp sa suferi pentru Stiinta!

P.S.  Supararea mea a fost mai mica vazand ce au patit Irlandezii pe Stade de France, in prelungirile meciului cu Franta. Henry preluare evidenta cu mana sut centrat si Gallas cu bratul – umarul inscrie golul calificarii la Campionatul Mondial din Africa de Sud. Se poate si mai rau, deci!

Mergem sau nu la vot? Eu merg!

Daca mergem, cu siguranta nu schimbam obiceiurile politicienilor.  Daca nu, lasam pe altii sa decida pentru noi. Sa dezvolt putin ce vreau sa zic.

Daca mergem, dupa cum ziceam, sunt sigur ca nu vom schimba cu nimic clasa politica, dar ce putem face este sa mergem si sa alegem raul cel mai mic. Da, din pacate asta suntem pusi sa alegem de o vreme. Si asa o sa facem si de data asta. Nu sunt convins ca alegerea pe care o fac este cea mai buna, insa sunt convins  sa nu  las pe cei cu gandire comunista sa se aseze la conducerea tarii pentru alti cinci ani. Din acest motiv alegerea mea este Traian Basescu. De ce? Pentru ca este singurul presedinte de la revolutie pana azi, care a avut curajul sa se lupte cu ceea ce cu totii numim sistemul comunisto – securist ; cum? As preferea sa amintesc doar celebrul document  – “Condamnarea comunismului”.

Daca nu merg, ce se va intampla? Pai o sa mearga alte categorii de persoane, care eu consider ca nu au aceeasi viziune asupra lucrurilor cu a mea si astfel ei vor decide pentru mine. Dau un singur exemplu care pentru mine este concludent  – batranii care poate la sfarsitul acestor cinci ani de mandate din pacate pentru ei si familiile lor nu vor mai fi printre noi. De aceea fac apel la toti cei care veti citi acest mesaj, nu lasati pe altii sa decida pentru voi si copiii vostri. Mergeti la vot.

Victoras

Da… cu o intarziere de o luna, din motive pe care presupun ca le intelegeti, revin si va anunt in mod oficial ca suntem fericitii parinti ai unui baietel frumos si sanatos de 4,0 kg ( 3,4 kg la nastere)  de 51 cm. Numele baietelului nostru este Victor Cristian, strigat de parinti -Victoras.

Viata noastra este schimbata – bucuria compenseaza oboseala, fericirea compenseaza plansul lui Victoras, dragostea face trezitul in toiul noptii un lucru la fel de natural ca si spalatul de dimineata. Toate aceste trairi, ma fac pe mine in calitate de tata, sa imi doresc ca timpul petrecut la birou sa treaca nu repede ci foarte repede.

Acestea fiind spuse, am bucuria sa il prezint pe Victoras:

La un pas de o noua viata

Sunt intr-un moment in care imi este foarte greu sa ma exprim, poate si mai greu sa scriu, insa, vreau sa scriu pentru ca stiu ca aceste ganduri vor ramane pentru totdeauna, si poate peste ani, copilul nostru,  ca el este cauza emotiilor pe care le resimtim acum, va citi aceste randuri si va intelege ce mult il iubim si cat de mult ilasteptam.

Viata noastra se va schimba de maine si sunt sigur ca se va schimba in bine, pentru ca nimic nu e mai frumos decat zambetul unui copil, cu atat mai mult zambetul copilului tau. Imi doresc ca ziua de maine sa vina si sa treaca ca o parere si mai ales Andra si bebe sa fie bine.

Cam asta e ce simt si e scris din tot sufletul.

Bebe , mami, va iubeste tati!

Din nou la scris

Am revenit dupa o lunga perioada, pentru ca zilele trecute am avut bucuria sa fiu intrebat de o prietena, de ce nu mai scriu pe blog. I’am raspuns ca scriu pe site(www.plopeni.com), dar de la raspuns si pana acum, gandul mi’a stat la blog ca la un copil pe care il cresti si pe care nu vrei sa’l parasesti ca e al tau. Oricare ar fi motivatia, important e ca scriu din nou si cel mai important e ca imi place. Da, poate e o forma de frustrare, sau poate e o forma de a striga anumite bucurii sau necazuri si vrei ca cei din jur sa le cunoasca, sau poate ca imi place sa ma aud – indiferent ce ar fi imi place si sper ca de data asta, atat timp cat voi putea, voi scrie “Parearea mea…”.

De ce Parerea mea…? Pentru ca indiferent de domeniul discutat, povestea va contine ceea ce cred fara ca asta sa impiedice cu ceva parerea voastra a prietenilor.

Cam atat acum si sper sa revin repede cu o parere (asta daca bebe imi va da voie).

Multumesc Alina!

Suparare sau resemnare?

Din pacate imi incep primul meu comentariu pe blog, dupa o seara mai putin placuta.

Meciul de aseara nu a facut altceva decat sa darame visele atator oameni, care au sperat ca Romania va putea produce minunea de a iesi din grupa mortii. Suparare sau resemnare, asta e intrebarea?

Suparare:poate ca da, pentru ca totul depindea de noi si numai de noi. Pentru ca olandezii ne-au oferit sansa jucand cu o echipa nu la fel de puternica ca in primele doua meciuri. Pentru ca am avut victoria in mana cu Italia si nu am stiut sa profitam. Pentru ca prima oara intr-o competitie majora internationala am avut suporteri adevarati – aseara mi s-a facut pielea de gaina la momentul in care suporterii au cantat imnul dupa ce olandezii deschisesera scorul.

Resemnare: da. Pentru ca am vazut un Mutu infatuat pentru care colegul sau de nationala Banel este decat du’te ma in….Si dupa toate astea te gandesti merita sa fi suparat.

Concluzia mea este ca NU trebuie sa fim suparati, este un sport si trebuie tratat ca atare.

Nu avem decat sa urmarim competitia pana la final si sa speram ca cel mai bun va castiga. O sa fiu suporterul Portugaliei si al Olandei.