Pentru a “n” oara….NU ne vindem tara

Sunt si eu ca toata lumea atent la evenimentele de zi cu zi din societatea noastra si ca sa inteleg ce se intampla analizez mai multe surse, zic eu ca procedez corect (oare?).

De cateva zile subiectul pe buzele tuturor este Proiectul privind Legea Sanatatii, mai exact articolul care da liber si societatilor private de a exercita servicii de urgenta.

Conflictul dintre Presedinte si Raed Arafat a dat frau liber presei de a inventa subiecte de genul…Basescu desfiinteaza SMURD ….in incercarea de a vedea unde se afla adevarul, am verificat Proiectul de Lege, mai precis articolul care are tinta subiectul mai sus mentionat….si, ce sa vezi? In articolul respectiv nu scrie nimic despre desfiintarea, celui mai bun sector al Sistemului Medical din Romania – SMURD.

Ia ta mai jos link-ul catre acest Proiect sau cititi cu atentie TITLUL IV Sistemul national de asistenta medicala de urgenta si de prim ajutor calificat – art 47 (1):

Asistenta medicala de urgenta prespitaliceasca este asigurata de servicii de ambulanta acreditate de ministerul sanatatii , precum si de echipajele integrate ale Serviciilor mobile de urgenta, reanimare si descarcerare (SMURD), aflate in structura inspectoratelor pentru situatii de urgenta, a autoritatilor publice locale si a spitalelor acreditate in acest sens de ministerul sanatatii.

http://reformasanatate.info/proiect-legea-sanatatii-partea-1/

Aaaa…ca articolul de mai sus da libertatea agentilor economici  privati de a efectua servicii medicale de urgenta, reanimare si descarcerare … asta e alt lucru, pe care eu personal il gasesc benefic si chiar il incurajez atata vreme cat el, sistemul medical privat a demonstrat in anii ce au trecut de la Revolutie, ca este mult mai competitiv de cat cel de stat. Vin si intreb, in ultimii ani, daca ati fost pusi in situatia de a alege, de cate ori ati ales sistemul de stat si de cate ori pe cel privat? O sa imi raspundeti: Da…dar sunt oameni care nu au cu ce plati serviciile de la privat. Raspuns: Fals! Sistemul de stat este unul “privat”si el. De cate ori o persoana cu posibilitati limitate s’a prezentat intr’un cabinet, fie el si cel al medicului de familie, fara sa aiba ceva la ea, macar un ou, fara sa mai vorbesc de bani.

Ideea mea este ca noi toti care reactionam la evenimentele de zi cu zi, ar trebui mai intai sa ne informam asupra subiectului si sa nu mai luam mot a mot toate minciunile celor care se prezinta seara de seara la TV, incercand astfel sa ne inoculeze pentru a “n” oara ideea ca noi,  NU trebuie sa ne vindem tara. Hai sa invatam din “greselile” parintilor nostri care au fost pacaliti de atata ori de la Revolutie pana in prezent de emisiunile TV! Pentru noi e mult mai simplu: avem alternativa, internetul!

O iubire alb albastra…

Randurile de mai jos nu sunt scrise de mine,  dar reprezinta exact ceea ce simt/simtim. “Multumesc”  tuturor celor care au facut sa moara iubirea alb – albastra.

“Vin de la lucru, alta zi grea. A naiba criza, ca nu se mai termina…Descui usa, imi imbratisez nevasta si copilul, ne povestim ce am mai facut fiecare in ziua curenta…chestii obisnuite. Ma pun in pat pentru cateva minute, pana se incalzeste mancarea. Usa se deschide incet, deja stiu cine este..E fiul meu, tocmai voiam sa-l strig. Are patru ani si nimic nu e mai revigorant decat sa ma joc cu el, sa-l simt aproape. Rasul lui imi da putere, ma face sa uit de tot. Azi mi se pare putin trist. Inevitabil il intreb: – Te doare ceva, tati? – Nu, raspunde el, pastrandu-si mina cumva preocupata. – Dar cine-mi supara mie baiatul? Mami? – Nu, din nou. – Atunci…? Ridica ochii din pamant si ma intreaba: – Tati, noi cu ce echipa mai tinem? – Cum, tati “mai tinem”? Nu se stie? Cu Universitatea Craiova, cu Stiinta. Nu asta strigam noi amandoi cand vrem sa-i facem galagie lui mami? – Tati, au ras copiii de mine la gradinita. Imi spun ca nu mai exista Craiova. Se uita intrebator la mine, asteapta o explicatie. Simt ca l-a durut ca au ras ceilalti de el, ca n-a stiut sa-i contracareze cumva si parca asteapta sa-i spun eu cum s-o faca. Dar eu am un nod in gat, nu pot sa-i zic nimic pentru ca…nu stiu ce sa-i zic. Stie ca de-o perioada nu ne mai uitam la meciuri, nu mai sarim la goluri, nu mai agitam fularele alb-albastre in fata televizorului. Dupa o scurta perioada de tacere ii zic: – Lasa ,tati, nu fi suparat, ca fotbalul e doar un joc! Raspunsul asta al meu nu l-a multumit. Cum doar un joc? E fotbal. Nu zice nimic, dar ar fi fost mult mai impacat daca-i ziceam o echipa cu care sa tina in continuare. Da sa plece, il prind de manuta si-l trag la pieptul meu, si-i zic: – Tati, tu poti sa tii cu ce echipa vrei tu, te las sa-ti alegi singur. – Si o sa tii si tu cu ea? O sa ne uitam iar la meciuri? – O sa ne uitam daca vrei tu, dar tati nu poate sa tina cu alta echipa. O sa ma bucur insa pentru tine daca echipa ta bate. – De ce nu poti sa tii cu alta echipa? – Pentru ca, la fel ca si echipele de fotbal, sunt multi copii, dar eu te iubesc numai pe tine, pentru ca esti al meu si pentru mine esti cel mai bun copil din lume. Simt iarasi un nod in gat si ochii mi se umezesc. N-am stiut cat de mult imi lipseste Craiova. Daca fotbalul e doar un joc, de ce ma simt ca si cand am pierdut pe cineva drag langa care am trait o viata? Incerc un sentiment de frustrare, amestecat cu unul de revolta, dar nici macar nu stiu incotro sa le indrept. Imi vin in cap drumurile la Craiova impreuna cu prietenii, cum am intrat printr-o spartura in gard la un meci cu Steaua, ca nu se mai putea intra din cauza ca era prea plin stadionul, cum mergeam cu tata si cu vecinii sa vedem pe Stiinta la barul din sat, cum traiesc oamenii aia simpli un meci al Craiovei si multe altele… Imi strang fiul in brate iar el… incepe sa cante refrenul de la “Oltenia, eterna Terra Nova”. Cant si eu cu el, desi nodul din gat parca s-a mutat in piept. Plecam spre bucatarie, dar in drum, ma refugiez in baie…sa plang.”

Moartea unei echipe frumoase…

Am fost si voi fi suporterul echipelor care au certificatul de nastere emis undeva in campusurile universitatilor din Romania…Este foarte bine stiut ca echipa mea de suflet este una dintre acestea…acum insa nu voi vorbi de Universitatea Craiova ci de o alta echipa..iubita tot cu asa mare pasiune..Poli Timisoara.

De cativa ani – putini  la numar comparativ cu istoria clubului din Timisoara – echipa a fost preluata de grupul petrolier BPK…persoana care se afiseaza drept investitorul principal este Marian Iancu…cel care din punctul meu de vedere prin actiunile sale din afara stadionului face ca echipa de pe Bega sa treaca in disgratie.

Cum? Indiferent de partidele pe care Timisoara le joaca, domnul amintit anterior are “talentul” de  a declansa discutii interminabile …singurul scop fiind acela de a crea o stare de mizerie in jurul unei echipe care a avut mereu o imagine frumoasa intr-un fotbal cunoscut ca fiind mai mult decat murdar.Nu are rost sa enumar discutiile de nivel suburban purtate pe un ton elevat…ce vreau sa spun e ca imi pare rau ca o alta echipa frumoasa este lasata prada amatorismului de tip radio sant. Am uitat sa mai simpatiez echipa asta de cand acest personaj foloseste tot felul de tertipuri pentru a’si ascunde slabiciunile…Si apropo de slabiciuni am curaj sa fac pariu ca echipa asta NU va castiga niciodata campionatul indiferent de cine va face parte din echipa sau din staff-ul tehnic. Motivul? Acest om si grupul de investitori nu vor acest lucru…

Do..Do.. is great..

Dupa cum am mai spus’o, vineri la noi in casa a fost sarbatoare…motivul Victoras a implinit un an. Traditia spune ca la implinirea varstei amintite copilului i se taie turta / motul dupa caz; in al nostru motul.

Pentru motivul asta am strans membrii familiei si am purces la sarbatoare duminica pe la pranz…locatia: Snitzel Haus Paulesti. Atmosfera frumoasa, restaurant elegant…serviciul putin cam greoi dar totul a iesit bine tanand cont ca cei doi pitici aflati (pentru ca a fost prezenta si prietena de joaca a sarbatoritului – cunoscuta de apropiati sub numele de Nana (Ioana)) in locatie nu au scancit deloc din contra chiar si’au schimbat zambete in mod repetat.

Sa ne intoarcem la motivul intalnirii – aniversarea lui Victoras si respectiv taierea motului… O alta traditie impamantenita este ca aniversatul sa ridice de pe tava anumite obiecte…care vezi Doamne ar trebui sa ii influenteze viata “nestiutorului” de copil. Obiectele de pe tava au fost pregatite de acasa de mami si subsemnatul si au constat in (sper sa nu uit ceva): pix, icoana, minge, oglinda, carte, verigheta..si adaugate  pe parcurs de catre nasi: bani, card de credit, parafa de doctor, chei de la masina. Astea fiind spuse si pregatite, Victoras a fost pus sa’si aleaga viitorul.

Iata ce a ales in ordine cronologica:

- icoana…numita de el Do..Do;

- cardul de credit;

- verigheta;

In extra time..pentru ca am inteles ca doar primele trei conteaza:

- oglinda;

- cheile de la masina;

- bani.

 Indiferent care ii va fi drumul in viata stim ca Do..Do.. va fi cu el – Do..Do..is great!

Aproape 1

Cele trei iubiri ale mele: Victoras, Andra si mingea

Maine facem un an…

- un an de bucurie;

- un an de implinire sufleteasca;

- un an de cand planurile sunt mai frumoase;

- un an de redescoperire a povestilor si cantecelor din copilarie;

- un an de frumoase insomnii datorate dintisorilor;

- un an de frumoase griji;

Viata are sens si nu a fost mai frumoasa…

Apararea mea…inainte de a fi expulzat drept tradator

Aseara a avut loc un eveniment la care vad ca toata Romania fotbalistica participa si la care ca iubitor de fotbal, era musai sa particip si sa imi spun parerea… O repet acum si o sustin…am spus ca roata destinului se invarte si atunci cand furi se intampla ca “pacatul” sa vina peste tine atunci cand lumea iti e mai draga…

Sunt acuzat ca m’am bucurat de “necazul” unei echipe romanesti, exista doua variante de raspuns una sa neg , si o spun sincer ca imi pare rau de modul in care Steaua a pierdut victoria; a doua sa spun raspicat ca da – pentru ca imi doream de la furtul din august sa vad echipa CCA cum sufera  atunci cand cel care este pus sa imparta dreptatea face exact pe dos. La meciul Craiovei din Ghencea am fost acuzat ca  sunt partinitor si ca a fost o simpla greseala a arbitrilor…nu stiu cum se manifesta acum  aceleasi persoane (sustinatori ai stelei) care m’au acuzat atunci…

Vin si va intreb pe voi prieteni stelisti..oare voi nu v’ati bucurat atunci cand Dinamo a pierdut calificarea in Liga Campionilor in meciul cu Lazio de la Bucuresti, mai ales ca la pauza acelui meci dinamovistii erau calificati…sau aceeasi situatie atunci cand Rapid conducea la Bruxelles pe Anderlecht? In sinea voastra stiu ca raspunsul sincer este DA…chiar daca acum incercati sa “pozati” altfel.

Asta este parerea mea… si ma bucur ca o pot exprima!

Ce mai e nou…

Nu am mai scris de mult pe blog, de la ultima insomnie vad…asa ca as vrea sa trec in revista ce mai e nou.

Ce mai e nou? Nu stiu si nici nu ma mai intereseaza de cand lumea de la TV si orice alta sursa media e plina de spectaculos, agravant si orice e sclipitor facut sa iti atraga atentia si poate sa te faca sa arati precum motanul de la genericul desenelor animate din copilarie… nu ma mai sinchisesc sa dau atentie emisiunilor care creeaza rating.

Stiu ca e la moda sa spui ca nu te uiti la televizor si ca in loc preferi sa citesti o carte. Nu spun ca sunt un mare cititor si nici nu spun ca am renuntat la TV, insa sunt mandru sa spun ca am inceput sa tratez oamenii care nu merita atentia mea cu ignore.

Primul pas: Imi dedic timpul liber lui Victoras si Andrei, principale sunt plimbarile cu ei.

Al doilea pas: imi selectez informatia si sursele de informatie, nu mai accept crainicii gravi de la televiziunile de stiri sa ia masa cu mine asa cum o faceau odinioara si in consecinta la tv-ul din bucatarie  ( si nu numai) am scos din grila, televiziunile  de stiri…canalele  muzicale si documentarele  sunt la putere acum.

Al treile pas: Caut orice poate deveni articol pentru site.

Ce mai e nou? De ceva vreme cant melodii pentru copii, a… asta nu e noutate, nouatatea consta ca le cant in duet cu Victoras – melodia prefrata: In padurea cu alune, pasajul favorit: pu-pu-pu-puu… (aici intervine si el).

Ce mai e nou? Suntem pe cale se ne mutam in alt birou … mai la” sosea”; lasam in urma caldurile toride de la vechiul birou (pozitionat la mansarda) pentru unul care pare mai bun din toate punctele de vedere…daca e asa sau nu ramane de vazut.

Ce mai e nou? Am gasit un service bun pentru masina, pozitionat la Ofelia – Malu Rosu, chiar langa Balif. Aici am avut ocaziu sa fiu refuzat in incercarea de a lasa bacsis meseriasului. Totul e curat , baietii stiu ce au de facut…sper ca impresia sa nu fie ca de prima vizita. Oricum, dupa prima intrevedere acord nota 10 fara ezitare.

Aaa..mai e nou ca il avem la Craiova antrenor pe Piti, care, pare ca se impune ca manager general…poate da Dumnezeu si vin si rezultatele… de entuziasmat nu ma mai entuziazmez, insa sper la mai bine cum sper de 20 de ani….

Pana la urmatorul post …toate bune!

Nocturna de august….

Toridele zile pe care le petrecem si care in mod normal nu ma afecteaza, se pare ca in sfarsit au avut actiune si asupra mea…seara de duminica spre luni a fost un calvar.

 In incercarea de a ma odihni am avut de infruntat doua obstacole, primul este cel amintit mai sus, al doilea este eternul si fascinantul meu dusman /dusmani cainii fara stapan cunoscut in cartile de anatomie drept canis vulgaris. Dupa seara trecuta cred ca pot sari in ajutorul celor de la Animal Planet pentru un documentar, cred ca am inteles modul de viata nocturn a acestor animale. Liniste pana la orele in care si cel mai inrait telespectator de OTV adoarme ca incepand cu orele 1-2 sa inceapa “spectacolul”. Cum? Simplu. “Trupa” de caini ai tatei Veta  vine peste teritoriul trupei de caini ai vecinei mele pensionate si cu copii casatoriti in alte zari. Ai mei, ca déjà ii consideri colocatari, nu se lasa rapusi si demareaza un concurs de latrat si alergat care te face sa arunci cu ce iti vine la indemana..mie imi venea telecomanda, dar nu puteam sa arunc mandrete de echipament care ma ajuta sa dau oierul din Ghencea afara din casuta mea…sa inchid fereastra, cum oare sa pot face asa ceva..insemna ca ma sufoc si eu si personajele de la teleshopping – ca de la o ora incolo in noapte numai astea vezi la TV..zic asta e…poate se linistesc…. intr’adevar asa se intampla pret de cateva secunde, fiindca cel mai experimentat dintre caini, gaseste in haba de gunoi de langa bloc, comoara serii…dar ce sa vezi chiar daca e cel mai batran nu e lasat in pace si uite asa reincepe latratul care ma scoate din minti si ma trimite in lumea celor de la Voila…Ma uit la ceas 3.30..mai am timp sa ma odihnesc…dar nu, un tanar vecin aflat in vacanta se intoarce de la discoteca, terasa sau de unde numai el stie… parcheaza masina… si preietenii cei mai buni ai omului sunt iar deranjati si ca sa se razbune ne deranjeaza si ei pe noi si uite asa orele pana dimineata se scurg in ritm de Who let the dogs out….

Dimineata undeva  dupa patru somnul castiga razboiul cu animalele “fara casa”..Suna alarma telefonului si ma ridic din pat, azi e luni si o iau de la capat, arunc o privire pe geam si ce vad?..prietenii nostri dorm profund..obositi dupa o noapte alba…

Tin sa multumesc celor care au grija sa hraneasca aceste “suflete triste” din spatele blocului meu si celor care tolereaza aceste lucruri….

Leu albionului sau leul de Bailesti?

Sunt la cateva ore dupa ceea ce s’a chemat “finala” din optimi sau meciul marilor ambitii in fotbalul european si mondial. Germania – Anglia ne aratat in dupa amiaza asta pentru a cata oara ca rigoarea germana poate invinge oricand dar mai ales atunci cand adversarul se considera calificat pana ca meciul sa fie jucat.

La fel ca si leii oltenesti ale caror amenintari la inceput de sezon sunt arhicunoscute leii albionului ne’au “amenininta” ca editia asta e a lor. Din punctul meu de vedere anul asta, afirmatia englezilor era mai acoperita ca nici cand, avand drept as in maneca pe nimeni altul decat cel mai galonat antrenor al echipelor de club din Italia – Fabio Capello. Insa se pare ca tocmai aici a fost problema – Don Fabio se afla la prima incercare in calitate de selectioner, ceea ce s’a demonstrat a fi diferit decat a fi antrenor de echipa de club, acolo unde greselile pot fi corectate in timp.

Germania cu o echipa tanara si plina de entuziasm are, dupa o asemenea victorie, toate drepturile sa se gandeasca cel putin la o alta finala daca nu la titlul mondial.

Sa speram ca toate meciurile pana la finalul competitiei vor avea aceeasi consistenta si spectacolul nu va lipsi.

Vamos Argentina!

Vamos Argentina

Vine, vine …se simte mirosul de flori de tei, de mana Maicii Domnului… mirosuri care pe langa ca imi provoaca rinita alergica, imi aduc aminte de copilarie, cand stateam langa ai mei urmarind la televiziunea bulgara, campionatul mondial din Mexic. Cat de norocos am putut sa fiu…primul meu mondial (de care imi aduc aminte) sa fie si cel care sa ramana in mintea oricarui “bolnav” de fotbal asa cum sunt eu, ca fiind mondialul lui Maradona.

Da, a fost Campionatul Mondial al lui Maradona si nimic din ce a facut dupa, bun sau rau, nu poate sa egaleze golul din semifinalele cu Anglia. Bineinteles, ca este vorba de al doilea gol, cel in care a lasat in urma sa tot ce a intalnit in cale, inclusiv pe bravul Peter Shealton. Ca nu se putea sa fie Maradona fara controverse –  sa nu uitam nici de Mana lui Dumnezeu despre care Bobby Robson, antrenorul Angliei la Mondialul din Mexic, spunea: “Poate dacă nu ar fi fost validat golul cu mana, nu am fi avut parte de al doilea, o adevarata capodopera” – Bobby Robson un monument de fair-play.

Uite ca dupa atatia ani, din doi in doi ani (fie euro fie mondiale), astept mirosurile de flori cu alergie cu tot, in speranta ca un nou Maradona ma va face sa nu ma ridic din fata televizorului. Ca si la precedentele competitii mondiale (atunci cand nationala nu participa), sustin Argentina, pentru faptul ca echipa asta are acelasi suflu boem de ani de zile, pentru ca echipa asta nu stie sa se apere,  dar mai ales pentru ca atunci cand zici Argentina nu poti sa faci distinctie intre jucatori si suporteri - Argentina reprezinta pentru mine simbolul fotbalului neatins de comercial, scopul suprem al Argentinei il reprezinta sa inscrie un gol mai mult decat echipa adversa.

Asadar astept startul competitiei la fel de incantat ca in 1986, atunci cand fotbalul era magic, era in alb si negru si narusenia (nu stiu cum se scrie) era cuvantul bulgaresc cunoscut de toti  copiii de la bloc. Cu siguranta, acest mondial va fi pentru mine unul special, fiindca meciurile le voi urmari impreuna cu Victoras (sper sa nu adoarma la TV).